SPONSORED BY O-P-O
(Organization of the Phenomenological Organizations)


SUPPORTING PUBLISHERS

continuum press

meiner verlag


INFORMATION

1. SEE LAST ISSUES HERE
2. SEE OUR ARCHIVES HERE
3. SUBMIT CONTENT HERE
4.SUBSCRIBE HERE OR HERE
5. LINK YOUR PAGE TO RSS
6. TECHNICAL ASSISTANCE

Newsgroup of phenomenology
was started on the 2nd of May 2002

and it currently has
2764 members

PLEASE FORWARD THIS MESSAGE
to everybody you know who might be interested in such a newsletter

If you encounter any TECHNICAL PROBLEMS with receiving or displaying our newsletter, please check our FAQ page.

 

NEW BOOK:

Claudiu Baciu, Conceptul de funcţionalizare la Max Scheler şi Heinrich Rombach,
Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006, 328 p.

Intenţia fundamentală a fenomenologiei este descrierea conţinuturilor spiritului (a „înţelesurilor”), făcând abstracţie de întreaga avalanşă a condiţionărilor externe lui (celebra „punere între paranteze” a lumii). Simpla descriere a „înţelesurilor” (care, întrucât sunt date în mod nemijlocit in mente, au un caracter intuitiv şi, întrucât sunt date ca sensuri, ca înţelesuri, au un caracter inteligibil, „categorial”), fără miza unei întemeieri sistematice exhaustive, devine programul fenomenologiei. Chiar dacă sistemul filosofic de tip hegelian este abandonat ca program în secolul XX, rămâne în vigoare ca model teoretic caracterul sistematic. Fenomenologia nu trebuie să devină un simplu „album de poze”, respectiv o disciplină în care „esenţele” (noul nume al intuiţiilor categoriale) stau doar alături, lipsite de orice corelaţii între ele. Esenţele se află într-o multiplă codeterminare, iar fenomenologia are menirea să descrie modul în care se presupun respectivele esenţe unele pe altele şi care este ierarhia dintre ele.
Max Scheler (1874-1928) şi Heinrich Rombach (1923-2004) elaborează fiecare în mod autonom un model teoretic al modului în care se inter-relaţionează fenomenele-esenţe şi al transformării lor. Având în centrul lor conceptele de funcţionalizare, respectiv de funcţionalism, teoriile celor doi autori încearcă să reconstruiască o unitate a spiritului, fără a aşeza totuşi această unitate în cadrele unui sistem. Noua sistematicitate se constituie în jurul conceptului de „funcţie”. Pentru Scheler, funcţionalizarea spiritului înseamnă apariţia, într-o configuraţie dată a spiritului, şi datorită unor diverse condiţii de posibilitate, a unei noi esenţe, a unui nou înţeles, care la rândul său va deveni o formă pentru realizarea experienţelor viitoare. Configuraţia dată a celorlalte esenţe este o condiţie necesară, nu însă şi suficientă pentru emergenţa noii esenţe. De aceea, Scheler se vede silit să iasă din sfera analizei fenomenologice, a simplei descrieri a esenţelor, pentru a găsi „principiul de mişcare” al acestora, şi anume în „factorii reali”, impulsurile, emoţiile noastre.
          Deşi nu se revendică de la gândirea lui Max Scheler, H. Rombach cunoaşte totuşi gândirea acestuia şi-i recunoaşte originalitatea. Pornind de la o interpretare a istoriei gândirii occidentale ca trecere de la paradigma substanţialistă la cea funcţionalistă, Rombach ajunge să dezvolte o ontologie complet imanentă, o ontologie fenomenologică. Concepută ca o reţea ce se extinde indefinit de esenţe, această ontologie este de fapt o interpretare a conţinuturilor spiritului în baza unui program generativ, program ce nu este însă separat de aceste conţinuturi, ci emerge pe măsură ce acestea se constituie. Ea concepe de aceea esenţele ca fiind generate în baza unei funcţii universale, dar specifice, care nu numai că sintetizează două sau mai multe esenţe, dar creează atât câmpul în care o esenţă se poate constitui cât şi esenţa însăşi. Aceasta nu mai este un „atom” ireductibil al conştiinţei sau al gândirii, un „dat”, ci devine produsul integral al funcţiei.

baciu